Hating everything [pivat]

Ii zambi tinerei pe care satenul o trase mai aproape, facandu-i scurt cu mana ca apoi sa-l priveasca iarasi pe demon. Acum chiar nu mai simtea nimic si asta era destul de surprinzator si totusi, il multumea cu mult.
-Sunt bine, chiar bine. Locuiesc cu iubitul meu Leo acum, intr-o vila de vacanta pe plaja. M-a ajutat sa trec cu bine peste problemele pe care le-am avut, sti, cu parintii si tot ce s-a intamplat iar acum suntem intr-o continua luna de miere.
Rase scurt ca apoi sa-si treaca o mana prin breton, oftand multumit de viata pe care o avea. Da, in sfarsit venise si randul lui sa fie fericit. In sfarsit, putea si el sa zambeasca tot timpul fara sa se gandeasca la trecut si sa fie afectat de el. Tatuajul de pe mana mereu si-l tinea ascuns, chiar si in clipa de fata, cu un bandaj.
-Ei bine, nu va mai retin. Vacanta placuta si, daca din intamplare ajungeti pe clubul Sun Rise, am sa va fac cinste. Lucrez uneori acolo ca si barman. Sti, Leo detine clubul si imi place sa-l ajut. Pa, pa acum.
Le facu cu mana ca apoi sa se indeparteze de ei, continuand sa zambeasca. Da, acum era bine.

Ajunse acasa unde Leo il astepta ca de-obicei. Ii sari la gat si il saruta pasional, chicotind amuzat cand acesta il intrebase daca ii lipsise chiar atat de mult. Hoon ii raspunse ca da si astfel, isi petrecu toata ziua alaturi de aceasta, o zi chiar pasionala in pat. In noaptea asta avea sa-l ajute la club caci il anuntase ca el trebuia sa plece intr-o scurta calatorie de afaceri si ca cineva trebuie sa aibe grija ca totul sa mearga bine in club. Hoon se pricepea la asta caci nu era prima data cand facea pe managerul si, in plus, va sta oricum mai toata noaptea la bar.
Veni si timpul cand Leo pleca iar Hoon trebuia sa se pregateasca. Imbraca o pereche de pantaloni negrii, mulati ce veneau acum demential pe fundul lui bombat, o camasa alba iar peste o vesta neagra ce ii avantaja cu mult talia. Isi prinse parul intr-o codita la spate caci atat de mult ii crescuse si isi lua telefonul si cheile, incuind casa. Clubul nu era chiar atat de departe si totusi prefera sa cheme un taxi. Chiar daca avea o masina sport in garaj, nu avea permis inca. Nu dorise sa dea de permis asa ca nu se strofoca. Odata ajuns la club, intra in el si se apropie de barul unde, de-obicei doi barmani lucrau, ca si in noaptea asta, si se puse pe treaba.

Isi indrepta atentia spre noul client cand colegul sau il rugase sa-i ia el comanda, observand ca era Hyung. Deci chiar venise, nu? Zambi dulce si se apropie de, impreunandu-si bratele ca apoi sa-si puna coatele pe tejghea, stand aplecat spre saten.
-Cu ce te pot servi, stimate client?
Intreba pe o voce jucausa, chicotind usor. Odata ce grijile au disparut, chipul lui era si mai inocent acum, si mai atractiv. Parca intinerise cu mult iar pielea ii era plina de viata, mai ales ca prinse putina culoare din cauza soarelui sau, mai bine spus, putin mai multa.Nu se asteptase sa vina in club chiar atat de repede insa, lui ii era oricum indiferent. Uitase totul, lasase totul in urma si acum ducea o noua viata ce ii permitea sa se comporte calm si degajat in fata demonului. Mana si-o avea si de data asta bandajata iar o suvita din par ii cazu peste obraz in timp ce il privea pe Hyung.

Zambi larg, usor amuzat cand ii dadu suvita dupa ureche, muscandu-si usor buzele mai mult din reflex ca apoi sa-l priveasca iarasi si sa-i astepte comanda.
-S-a facut.
Ii facu cu scurt cu ochiul si apoi se intoarse spre rafturile cu alcool, alegand un whisky vechi si rafinat, fiind una dintre cele mai fine si puternice bauturi pe care i le putea oferi. Nu puse gheata in el ca sa nu-i altereze taria si apoi aseza paharul in fata acestuia, continuand sa zambeasca.
-Whisky vechi de 21 de ani. Tot ce e mai bun pentru clientii nostri.
Chicoti scurt si cum colegul sau se ocupa de celelalt comenzi, hotara sa ia o mica pauza si sa stea la taclale cu Hyung.
-Esti singur? Unde ti-ai lasat prietena?
Intreba curios cand observa ca acesta, probabil, venise neinsotit, intrebandu-se daca inca mai avea obiceiul ala cu inselatul. Si totusi, nu s-ar mira daca inca l-ar mai avea. Pana la urma, Hyung ramanea Hyung nu?

Mari usor ochii când văzu paharul deja gol, si asta dintr-o inghititura. Cineva vroia sa se îmbete sau i se părea lui?
-Era cel mai tare whyski pe care-l avem... Daca vrei sa te imbeti, eu nu-ti mai dau nimic. Nu vreau sa patesti ceva rău, okey?
Îl avertiza de pe acum ca apoi sa nu faca urat când va refuza sa-i mai dea de băut. El era într-un fel un client mai special si ii pasa daca se îmbată caci putea intra într-o bătaie si putea avea apoi multe probleme mai ales ca era demon ai ca avea o forta incredibila. Dadu usor afirmativ din cap când acesta ii explica de ce era singur, zâmbind intelegator.
- E o fata draguta. Ai grija sa nu o pierzi. Sunt sigur ca te face foarte fericit asa ca, ar fi păcat sa o inseli sau sa ii creezi probleme.
Se aseza pe scaunul din spatele tejghelei, fiind acum cam la aceeasi inaltime cu Hyung. Isi aprinse o tigare caci se apucase de fumat de când începuse sa locuiască aici, trăgând scrumiera mai aproape de el.

Se incrunta cand acesta incepuse sa faca pe desteptul cu el, observând ca nu se schimbase prea mult ai ca buna intelegere dintre ei a fost doar de fatada, lucru ce-l scotea din sărite.
-Oi, ai grija ce spui. Daca sunt dragut cu tine asta nu înseamnă ca trebuie sa mă iei iar de prost. Vrei sa te imbeti si ajungi in coma sau sa intri la închisoare din cauza unei prosti? Foarte bine, dar fa-o in alta parte.
Spuse tăios in timp ce îl privea la fel, continuandu-si apoi tigarea ceva mai calm acum. Nu avea sa-l lase sa-i strice seara, asta era clar. Nu mai era prostul care a fost odată.
-Unii oameni chiar nu se schimba deloc, nu Hyung?
Spuse făcând referire chiar la el, zâmbind in coltul gurii. Da, chiar nu se schimba, chiar nu s-a schimbat însă, nu-l prea surprindea asta ca sa fie sincer. Deja era prea obișnuit ca sa se mai lase afectat.
-Pana la urma e treaba ta ce faci cu relatia aia. Am vrut doar sa fiu dragut cand am întrebat. Nu stiam ca ai devenit atât de sensibil cand vine vorba de relatii dar, se pare ca pana la urma chiar si tu poti avea una. Mă bucur pentru tine, măcar asa poate iti mai deschizi ochii.

Îl asculta in timp ce vorbea, fumandu-si si,tigarea in acelasi timp. Cuvintele lui nu-l prea afectau acum ca sa fie sincer iar certurile astea nu-l mai raneau deloc caci acum nu îl mai iubea dar nici nu putea sa-i ofere satisfactia de a avea ultimul cuvânt.
-Cineva chiar te-a asteptat sa vi după el, Hyung, te-a asteptat mult timp dar lumea e nevoita sa se schimbe ca trecutul sa nu-i mai rănească iar acel cineva sta închis intr-o camera mica si obscura, cuibărit ca un copil speriat dar cheia a fost deja distruaa, de tot ce ai făcut tu mai exact. Viata frumoasa, Hyung. Sper ca într-o alta lume sa poti da de vechiul Hoon.
Stinse tigarea ca apoi sa-l lase sa plece, părăsind barul. Avea sa ia o pauza mai lunga iar deasupra clubului avea o camera libera numai pentru el unde se putea odihni, indreptandu-se spre ea chiar acum. Era calm, era împăcat cu tot iar demonul era liber sa facă tot ce vroia. Nu mai era treaba lui acum, nu mai era treaba lui de mult timp.

Intra in acea camera cu gândul sa doarmă putin caci era,obosit. Se trezise devreme iar Leo îl tinuse "ocupat" mai toata ziua iar acum ochii i se i,chideau automat, simtindu-i atât de greu. Se dezbraca la bustul gol, rămânând doar in pantaloni ca sa fie ceva mai comod. Se întinse pe pat, cu fata in sus, adormind cat ai bate din palme. Acum nu mai avea cosmaruri si putea sa doarmă neîntors, mereu trezindu-se plin de energie si odihnit in fiecare dimineață si era mai mult decât recunoscător pentru asta. Nici măcar nu auzi usa deschizandu-se, fiind prea adâncit in lumea viselor ca sa mai dea importanta si la lucrurilor din jur. In plus, aici toti stiau ca aceasta camera era a lui si nu îndrăzneau sa intre decât daca survenea vre-o problema dar părerea o noapte liniştita asa ca, nu isi făcea deloc griji ci doar continua sa doarmă asemenea unui copilas obosit, parul lui fiind desprins acum.

Auzind o voce destul de gălăgioasă si simtind cum cineva încerca sa-si daca loc in pat, se trezi de-a dreptul confuz, privind sprea acea persoana pana când privirea i se clarifica si reusi sa vadă cine era. Mari involuntar ochii si se ridica brusc in sezut, suferind un soc destul de mare acum. Ce naiba caută demonul in patul lui si de ce naiba mirosea in halul asta a alcool de nici nu puteai sa stai in preajma lui?! Se incrunta si strânse usor nervos din pumni, dorind sa-l împingă jos din pat însă ii era teama ca avea sa-l rănească daca făcea asta, mai ales ca era într-o asemenea stare.
-Oi!!
Striga nervos la el ca sa-i atragă atenția însă, ceva ii spunea ca degeaba încerca. Si totusi, cum naiba s-a îmbătat atât de repede nu-si putea da seama!

Striga s urt cand se trezi imbratisat si cu ditamai animalul peste el, simtind ca avea sa-l zdrobească. Poate ca a mai pus ceva pe el dar încă ramase destul de mic in comparatie cu acesta si doamne! ce mai mirosea a alcool! A vrut sa-l dea imediat de pe el însă, cand acesta începu sa vorbească fără ca mă ar sa ia o pauza cat de scurtă, Hoon tăcu si îl asculta cu atentie, simtind cum pieptul i se strângea dureros. Iar acest sentiment blestemat, iar lumea lui era total data peste cap. Se părea ca nu îl uitase si ca totusi mai tinea la el. Se părea ca prima dragoste nu aveai cum sa o uiti vre-o data iar ea revenise brusc si dureros.
-Spui astea doar pentru ca esti beat. Pun pariu ca mâine nu o sa-ti mai amintesti nimic si ca vei începe sa mă ignori iar, sa mă tratezi ca pe un prost si sa fi rece. De ce acum? De ce îmi spui abia acum toate astea? Iarasi mă minti Hyung, nu-i asa?
Ofta adânc, simtind cum isi pierdea tot calmul si cum avea sa planga, cum vechiul Hoon isi făcea amenințător prezenta însă trebuia sa se abtina. Era doar o gluma, nu? Astea nu aveau cum sa fie adevărate si totusi...
-Daca ti-as pune ca încă nu e prea târziu si ca s-ar,putea sa ai o sansa, ce ai face? Daca te-as accepta, o sa mă inseli iar nu? Exact ca atunci, din prima zi, continuând sa mă minti ca mă iubesti. Daca te-as accepta pe tine si l-as uita pe cel care intr-adevăr mă iubeste si mă tratează ca pe o persoana importanta, cum o sa mă ti lângă tine?

Privea tavanul in timp ce acesta vorbea, nestiind ce sa creadă, nestiind ce sa zică. Ar fi vrut ca acele cuvinte sa fie adevărate dar experienta ii spunea contrariul. Se ridica din pat când acesta termina de vorbit, luandu-si camasa si vesta pe el, încălțându-se. Se apropie de o masa pe care era un pix si un carnetel, scriind pe o foaie adresa unei cafenele si ora la care sa se întâlnească.
-Daca intr-adevăr tot ce spui nu sunt minciuni si mă vrei înapoi, vino la adresa asta mâine, pe trezite, asta daca iti vei aminti ceva.
Lasa bucata de hârtie pe masa ca apoi sa părăsească camera si sa-l lase pe el acolo. Lumea lui era deja zdruncinata mai mult decât trebuie. Sentimele pentru el au revenit si asta nu era deloc bine însă, mâine dimineață avea sa vadă cat de adevărate au fost toate astea.

Nu putuse dormi toata noaptea. Cuvintele satenului l-au dat complet peste cap. Nu stia ce sa faca, nu stia daca sa-l creada sau nu. Nu stia daca avea sa fie iar luat de prost si din cauza naivitatii sale sa piarda iarasi tot, sa-l piarda pe Leo si viata care o ducea acum si totusi...nu-si putea scoate din minte acele cuvinte si simtea cum pieptul i se strangea dureros. Inca il iubea, si era doar un prost din cauza asta. Avea sa se termine urat, avea sa ajunga iarasi singur si gandurile astea il ingrozau. Ofta adanc si noaptea trecuse grabita, fiind aproape timpul sa mearga la acea cafenea. Avea sa se lamureasca acolo si, depinzand de ce avea sa se intample, va lua o decizie. Intra in baie si facu un dus ca apoi sa se imbrace cu o pereche de pantaloni albi ce ii veneau pana deasupra geunuchiului, luandu-si si un tricou cu larg ce ii dezgolea un umar. Isi prinse parul intr-un coc mai rebel ca apoi sa isi ia cheile si potofelul, indreptandu-se spre cafenea. Ajunse primul acolo si se aseza la o masa mai retrasa, comandandu-si o cafea. Nici macar nu stia daca demonul avea sa vina sau nu insa, il va astepta o ora apoi va pleca.

Isi ridica privirea asupra satenului atunci cand ii auzi vocea, dand afirmativ din cap. Lua o gura din cafea, avand deja o tigare aprinsa acum. Venise tocmai la tanc caci inca putin si Hoon ar fi renuntat sa-l mai astepte. Si pana la urma venise... Ce ar trebui sa inteleaga din asta? Ca isi amintea totul si ca intr-adevar nu il mintise sau ca venise sa-si ceara scuze pentru prostiile care le-a spus aseara ca totul sa fie dat uitarii si el sa se poata intoarce la iubita lui? Nu intelegea absolut nimic, nici macar nu intelegea ce cauta el acolo, de ce il asteptase si dorise sa se intalneasca cu Hyung. Adanc in sufletul sau, se agata inca de o farama de speranta ca lucrurile spuse aseara nu au fost minciuni si ca acesta chiar il vroia inapoi.
-Ia-ti o cafea tare. Sunt sigur ca esti destul de mahmur.
Spuse in timp ce isi ridica privirea asupra lui, dandu-si o suvita de par dupa ureche. Nici macar nu stia ce sa spuna in clipa de fata insa, isi pastra calmul si avea sa-l lase pe el sa explice. Pana la urma, nu roscatul a fost beat aseara si nu el a facut o confesiune grandoasa.