Hating everything [pivat]

-Nu am de gând sa dorm. Esti liber sa o faci daca vrei.
Cine vroia sa doarmă când avea sa fie torturat de cosmaruri groaznice? Cine putea măcar sa se odihnească din cauza lor? Poate lui ii era usor, era demon pana la urma însă nu roacatului. Peefera sa lesine din cauza oboselii decât sa adoarmă acum. Era obianuit cu asta, lesinase de multe ori din cauza acestui lucru si era chiar plăcut caci, doar atunci nu avea cosmaruri. Pur si simplu se trezea odihnit, fără sa-si amintească mai nimic. Da, era mult mai convenabil asa. Se lasa tras cat mai aproape de pieptul acestuia si încerca sa inteleaga de ce era atât de preocupat cu el. Or imparti ei un contract însă, nu era mai convenabil pentru din mon ca roscatul sa moara cat mai repede ca sa se poată hrăni cu sufletul acestuia? Atunci, de ce...?

Chiar nu vroia sa doarma? Aveau sa stea toata noaptea asta? Isi puse cealalta mana sub cap privind tavanul, lui ii convenea, chiar nu avea nimic impotriva. Oricum nu avea nimic mai bun de facut, probabil avea sa mai fie chemat e cine stie ce persoana acasa pe la el prin apartament, se invatase,si nu spunea ca-i displace.
-Daca iti promit ca nu vei mai avea nici un cosmar, te culci? intreba el continuand sa priveasca absent tavanul, asta il oprea pe tanar sa adoarma,dar poate daca prindea putina incredere in el nu aveau sa mai apara acele cosmaruri, desi , nici el, ca demon, nu putea sa faca ceva impotriva lor. Dar nu avea s-o duca prea bine baiatul daca nu se odihnea, cu tot cu acele cosmaruri trebuia sa doarma. Ii dadu usor bretonul la o parte si ii saruta parinteste fruntea.

Nu stia ce sa spună legat de asta. Nu îl prea credea pe cuvânt. Pana si el stia ca puterile unui demon erau limitate însă, poate doar încerca sa-l faca sa adoarmă ca sa fie liber sa plece pana ce se va trezi. Daca vroia asta, ar fi trebuit doar sa spună ca avea treaba si trebuia sa plece. Nu era nevoit sa stea lipit de el, chiar dava se simtea totusi bine. Strâmbă din gura când a fost sărutat pe frunte si isi inchise ochii, cuibarindu-se la pieptul acestuia de parca ar fi fost un copilas mic. Acum tot ce mai avea de făcut era sa astepte sa adoarmă iar asta, nu dura chiar atât de mult. In ciuda faptului ca era sigur ca o sa aibe iarasi cosmaruri si ca nu vor dispărea, ii făcuse pe plac demonului, astfel fiind liber sa plece daca acesta dorea intr-adevăr asta. Momentan, chipul ii era liniştit si nu dadea semne de torura psihica însă, abia adormise iar noaptea era lunga.

Visele sale începuse sa se adanceqsca in întuneric pana când au prins conturul unui cosmar sau, mai exact, al unei amintiri ce încă îl bântuia. A fost sigur ca va visa urat si de data asta însă, acum era nu mai era cale de întoarcere. Începuse sa se agite usor prin somn, trupul lui mic ridicandu-si considerabil temperatura astfel încât sa ajungă acoperit de broboane fine de transpiratie. Chipul avea o expresie chinuita iar respiratia începuse sa-i fie sacadata, chiar haotica într-un anume punct. Pumnii si-i strângea puternic iar gura ii era iasca acum. Visa iarasi cum parintii sai au fost ucisi chiar in fata ochilor lui, o putea vedea atât de clar de parca s-ar fi întâmplat ieri. Putea sa simtă mirosul sângelui ce se apropia amenințător de picioarele lui iar inima ii bătea in piept ca o nebuna in timp ce începuse sa se foiasca prin pat. Cineva se apropia de el, cineva încerca sa-l prindă si sa aibe grija ca va impartasi aceeasi soarta ca si cei doi sori. O mana uriasa si însângerată se întindea spre el de parca nu mai avea sfarsit iar in clipa aia un tipat umplu linistea camerei, roscatul ridicandu-se brusc in sezut. Privea confuz si speriat in jur, tremura si ingheta din cauza transpiratiei reci. Era alb precum varul iar inima ii făcea respiratia sa ii fie haotica.

Inghiti in sec cand ii auzi vocea demonului ca apoi sa isi inchida ochii lent si sa incerce sa se calmeze. Isi lasa chipul sters in timp ce isi duse o mana la piept, incercand parca sa-si calmeze inima ce avea sa-i iasa din piept. Inca o noapte, inca un cosmar iar somnul lui s-a dus de tot acum. Ar fi trebuit sa ramana treaz pana cand ar fi lesinat. Nici macar nu stia de ce il ascultase pe demon si hotarase sa doarma.
-Sunt bine...
Spuse cu greutate ca apoi sa isi treaca mainile peste fata, incercand sa alunge orice urma lasata de acel cosmar ce i se imprimase pe chip. Cu ajutorul cearsafului de pe pat, isi acoperi intregul corp si se ridica din pat, coborand scarile pana in bucatarie. Deschise frigiderul si scoase un energizant, ca apoi sa-l inchida si sa se aseze turceste pe podea, stand inca infasurat in acel cearsaf. Deschise doza cu energizant, incepand sa bea cu sete din el, stiind ca asta nu-l va mai lasa sa adoarma.

Privea pierdut spre doza de energizant pe care o tinea in mana, ramanand tacut in tot acest timp, chiar daca il auzea vorbind pe demon, chiar daca ii simtise mana dupa umarul sau. Nici macar nu clipea; doar privea acea doza, ganditor.
-Maine o sa te asiguri ca vi la scoala cu mine dar, fara ca cineva sa te vada. Voi avea nevoie de tine. Acum, daca tot ai adus vorba, cred ca mi-ai putea face o favoare. La cateva case de-aici, locuieste o tipa. Una blonda cu ochii negrii. Are o suvita rosie si un semn ca de arsura pe mana dreapta si mereu doarme cu un mic catelus langa ea. Adu-mi catelul ala iar ea... asigura-te ca atunci cand se va trezi, va trai un adevarat cosmar.
Se ridica de pe jos si, fara a-l privi, parasi bucataria inca tinand in mana acea doza de energizant. Urca in camera lui si se aseza turceste pe pat, scotand din noptiera anualul, un cartenel si un pix.

Folosindu-se de pix si de carnetel, scrise cateva nume si incercui anumite poze in anual scolii insa, se opri brusc cand acel catelus incepu sa latre si veni in fuga spre el, sarind pe pat ca apoi sa sara pe el si sa inceapa sa-i linga chipul. Cici zambi larg asemenea unui copilas, strigand un ''Inu'' cat il tinuse gura ca apoi sa inceapa sa se joace cu acel catelus ce parea ca il iubea foarte mult si ca nu ii era straini. Cum sa ii fie strain cand, initial, Inu a fost catelus sau insa i-a fost furat de catre tipa aia dupa ce refuzase sa i-l dea de buna voie? I-a fost atat de dor de micutul animalut incat acum, ca-l avea iarasi langa el, chipul i se lumina brusc si nu se putea opri din chicotit. Scoase o zgarda frumoasa din noptiera si i-o puse catelusului la gat, avand chiar si un pandantiv cu numele acestuia.
-Iti sta mult mai bine cu zgarda asta, Inule!
Chicoti usor si lasa catelusul sa se agite pe pat, in jurul sau, urmarindu-l cu atentie si fericit. Se aseza pe burta, catelusul urcand pe spatele lui, exact in locul unde ii placea lui sa stea. Cici isi indrepta iar atentie spre acel anual, rasfoindu-l ceva mai plin de viata acum.

-Fa ce vrei.
Spuse roscatul fara sa-l priveasca, rasfoind acel anual. Trecuse numele tuturor de care trebuia sa se fereasca si avea sa-i dea lista asta demunului maine, ca sa stie de cine sa-l protejeze. Nu era atat de prost incat sa-l puna sa faca vre-o miscare gresita cat timp avea sa fie la scoala. Nu va pune sa omoare pe nimeni acolo ci vroia doar protectie fata de acele persoane care, mereu se lega de el siii acea viata un chin, il raneau si il insultau. Asa, va sta si el linistit pentru cateva ore, fara sa-si faca griji ca avea sa fie persecutat de altii.
Orele trceau grabite si, fara sa-si dea seama, adormise in acea pozitie cu Inu pe spatele lui. Blana moale a acestuia si caldura pe care o emana il facea sa se simta bine si, cum a avut deja un coasmar, spera ca nu-l va mai avea si pe al doilea ca sa poata sa se odihneasca si el macar putin.

Alarma incepuse sa ii sune haotic, anuntandu-l ca era timpul sa se trezeaca. Isi deschise cu greu ochii si privi confuz in jur, ridicandu-se in genunchi pe pat. Inu cobora imediat de pe el si se aseza in fata acestuia, in cautare de atentie. Zambind larg, roscatul incepu sa-l mangaie putin ca apoi sa se ridice din pat si sa se duca in baie unde facu un dus repede. Isi lua uniforma pe el: o camasa alba mulata, o pereche de pantaloni negrii mulati si o vesta neagra deasupra, aranjandu-si parul iar semnul de pe mana si-l ascunse prin intermediul unei manusi fara degete din piele. Isi lua cizmele de primavara in picioare si baga pantalonii in ele, fara a le lega sireturile de tot. Isi lua ghiozdanul, lista cu acele nume si telefonul, iar dupa ce se mai juca putin cu Inu pleca.
Nu dura prea mult sa ajunga la scoala si deja vedea cum toti acei tipi abia asteptau sa se lege de el insa, acum avea un demon de partea lui dar, daca statea sa se gandeasca mai bine, unde era? Privi in jur pentru cateva clipe si se incrunta cand il vazuse, neintelegand ce cauta in scoala. Se apropie de acesta, privind suspicios in jur.
-Ce cauti aici mai exact? Ti-am zis sa nu atragi atentia asupra ta.

Marai nervos si iritat cand acesta ii ciufulise parul si ii spuse ca era profesor, fiind prima data cand auzea lucrurile astea. Stramba din gura si scoase bucata de hartie din buzunar, dandu-i-o acestuia.
-Nu omora pe nimeni, inteles? Tine-i doar departe de mine si nu sta toata ziua dupa fundul meu. O sa am si mai multe probleme asa.
Ii intoarse spatele si se duse in clasa unde-si avea orele, asezandu-se in al treilea loc de la fereastra. Nu stiuse nimic de hotararea demonului de a deveni profesor si totusi, poate ca asa era cel mai bine. Macar asa putea fi cu ochii in patru si isi putea face treaba mult mai bine. Privea ganditor pe fereastra, incercand sa-si aminteasca ce avea prima ora insa, nu prea reusea. Oricum nu era chiar atat de interesat de scoala. Anul asta avea sa termine liceul apoi nu va mai continua sa studieze; deja i-a ajuns cat a facut-o.

Isi indrepta plictisit privirea spre profesor cand isi facu aparitia in clasa si cand tranti acel catalog, oftand adanc. Da, avea engleza, acum isi amintise. Stramba din gura fara a denota pic de interes fata de ora pe care o avea si de lucrurile pe care demonul le va preda, privind iarasi afara. Era o zi chiar frumoasa insa, nu era ca si cum avea ce sa faca prin oras ca sa aibe motiv sa chiuleasca. Ar fi putut sa se duca totusi acasa sa se joace cu Inu dar, avea sa mai stea putin pe-aici. Deja avea multe absente pe care nu si le putea motiva si nu vroia sa fie exmatriculat cand mai era putin din anul scolar. Ar fi fost o adevarata pierdere de timp iar anii irositi pe scoala ar fi fost in van dar, acum stia ce avea sa faca pe viitor. Impreuna cu demonul ce era de partea sa si cu ajutorul banilor mosteniti de la parinti, isi va deschide o firma si se va asigura ca va ajunge cat mai sus posibil, indiferent de cati trebuia sa omoare, indiferent de sacrificii. Asa, le va inchide gura pana si rudelor ce il credeau un pierde-vara.

Il privi pe demon cu coada ochiului, stramband din gura. Daca nu avea sa predea si avea sa frece menta toata ziua, cineva isi va da seama ca nu era cu adevarat profesor si va fi investigat iar asta insemnau si mai multe probleme pentru el. In plus, nu avea sa stea sa-l priveasca cum se holbeau la altele cand lui ii refuzase avansurile de noaptea trecuta.
-Ce fel de profesor sta pe catedra trimitand mesaje si holbandu-se la sanii elevelor? In caz ca nu ai observat, ''domnule profesor'', in scoala asta chiar se preda si se invata. Daca tot nu aveti chef de ore, puteti sa ne anuntati sa nu ne mai deranjam sa fim prezenti la orele dumneavoastra.
Spuse rautacios insa cu o expresie serioasa, ridicandu-se din banca. Isi puse ghiozdanul pe umar si isi tinea mana in buzunar, luand-o usor spre iesire fara a-l mai privi macar, parasind clasa. Demon idiot, nu stia deloc cum mergeau lucrurile pe-aici.

Stranse puternic din ochi cand acesta il opri pe loc si il intoarse cu fata spre el, roscatul fiind acum nevoit sa-l infrunte. Il privea incruntat si nervos, muscandu-si buza pe interior ca sa se abtina de la a face o scena.
-Problema e ca tu nu predai, nu ai nici cea mai mica idee cum e sa fi profesor si restul isi vor da seama, te vor suspecta iar apoi voi avea probleme din cauza ta. Parca trebuia sa ma aperi de ele, nu sa le cauzezi.
Spuse serios ca apoi sa ranjeasca larg, malefic si rautacios, apropiindu-se de el. Isi lipi propiul corp de al acestuia, tinandu-si mainile pe umerii lui, coborand lent spre piept.
-Oh, trebuia sa-mi fi dat seama. Nu e vorba de respect, nu? Te-a deranjat faptul ca ti-am distrus orice sansa cu tipa aia, nu? Pe mine ma refuzi dar accepti bucuros pe orice altcineva? Nu-ti fa griji, oricum isi desfacea picioarele pentru toti.
Ii sopti ultima parte la ureche, chicotind pervers in timp ce se desprinse de el. Ii intoarse spatele si incepu sa se indeparteze.

Se opri in loc dupa ce auzi acele cuvinte, orice expresie de pe chip disparandu-i. Acele cuvinte erau ca un ecou dureros acum si il raneau mai mult decat ar fi trebuit. Sa ramana singur din nou? Nu era o noutate asta, nu era ca si cum nu experimentase destul singuratatea ca sa-i fie teama de ea. A fi singur, pentru el, era ceva normal. Se parea ca pana la urma nici demonul nu era prea departe de tipii de care se ferea acum.
-E okey pentru mine...
Mormai el cu voce scazuta, ca apoi sa-si aplece putin capul si sa se indeparteze iarasi. Ii era indiferent daca avea sa ramana iar singur sau nu. Nu se temea, inima lui era de gheata acum. Gresise sa-l considere pe Hyung o persoana importanta pentru sine, gresise sa creada ca in tot acest timp i-a vrut doar binele. Pana la urma, ii vroia doar sufletul, nu? Cat de prost putea sa fie... Chiar cazuse in capcana acestuia...
Parasi scoala insa nu s-a dus acasa. Lua un taxi pana la cimitirul situat in afara orasului, acesta oprind in fata usilor imense. Platise ca apoi sa coboare, intrand inauntru. Cu pasi fermi se apropie de mormantul parintilor sai, privind cu atentie piatra funerara. Un mic zambet ii aparu pe buze in timp ce se lasa pe vine, trecandu-si mana peste aceasta.
-A trecut ceva timp...nu?
Rase scurt, lipsit de viata ca apoi sa se aseze in sezut, turceste.
-Stiti, multe s-au intamplat in ultima vreme. I-am gasit pe cei ce v-au bagat aici si am avut grija sa nu mai faca vre-un rau niciodata. A trebuit sa platesc un pret scump pentru asta si totusi, macar acum stiu ca va puteti odihni in pace. Inu s-a intors la mine si parca acum nu mai sunt atat de singur ca inainte. A crescut mare acum, mi-ar fi placut sa-l fi vazut cand l-am luat: imi incapea in palme si mereu se impiedica cand fugea prin casa. Sunt sigura ca ti-ar fi placut de el mama- e o figura de caine. Daca va intrebati, eu sunt bine. Mi-e greu fara voi si mereu va simt lipsa insa, acum locuiesc cu un nou prieten. E el mai ciudat si rece uneori insa, chiar e o persoana buna. El i-a gasit pe cei doi si l-a adus pe Inu inapoi, ii dotorez multe. A spus ca va avea grija de mine in locul vostru si ma bucur ca-l am prin preajma dar, astazi am avut o mica cearta. E normal nu? Prietenii se mai cearta uneori dar chiar tin la el. A aparut exact cand am avut cea mai mare nevoie de un prieten dar, cred ca el nu ma vede asa cum il vad eu. Si totusi, cred ca m-as descurca daca ar fi sa raman iar singur. Pana la urma, inca va mai am pe voi, nu? Inca vegheati asupra mea tot timpul, asa-i? Sti... abia daca mai pot sa va simt imbratisarile si deja v-am uitat vocile... Cat a trecut? 14 ani? Da...14 ani de-atunci. Macar acum pot spune ca sunt deja obisnuit sa fiu singur. Nu e o problema atat de mare...nu...?