Hating everything [pivat]

Ranji si mai larg ca apoi sa se indeparteze de demon si sa se apropie de casa. Agitatia de-acolo il ungea pe suflet si ii placea ceea ce vedea. Era...minunat. Mai grozav ca niciodata iar in clipa cand ii vazu pe cei doi oameni ce i-au omorat parintii, stapanii acelei case, aproape ca ii veni sa sara la gatul lor si sa i le franga pe loc dar, unde mai era distractia apoi?
-Hyung...cred ca voi alege gazul. Dar totusi, ai grija ca pe mine sa nu ma afecteze. Vreau sa fiu in casa, in fata lor cand, pe rand, cu totii vor muri. Nu uita ce-am spus: un gaz care sa le distruga organele interne lent si dureros.
Da, asta era cea mai buna optiune. Asa, nu trebuia sa-si pateze mainile, avea sa vada si sange caci, odata ce organele aveau sa le fie afectate, vor incepe sa regurgiteze sangele din propiile vene. Nici ca putea cere mai mult de-atat.
-Hyung, vreau sa intru in casa. Sa mergem acum.
Se intoarse cu fata spre demon, privindu-l asemenea unui stapan ce-si privea majordomul, asteptand ca dorinta sa-i fie indeplinita de catre acesta.

Isi intoarse privirea spre usa ce s-a deschis, privind lung inauntru. Pasi in incapere, privind pe toti, pe rand, cu un aer superior. Acele tipete, agitatia si viitoarele chinuri il faceau sa se simta atat de bine. Ii hraneau ura, mandria dar ii accentuau si suferinta mai mult decat ar fi trebuit. Totusi, ramase un om chiar daca isi vanduse sufletul, totusi, adanc in sufletul sau, remuscarile luau nastere chiar daca Cici nu le simtea inca si nu era constient de ele. Ranjea larg, chicotea malefic in timp ce toti incercau sa gaseasca o cale de iesire insa, locul asta era absolut izolat. Doar avea un demon ca si majordom, nu?
Se sprijini cu spatele de pieptul acestuia, lasandu-se cuibarit in bratele lui de parca ar fi fost iubitul acestuia si imparteau o experienta mirifica, placuta, de parca erau martori la cel mai minunat eveniment din lume. Isi inchise lent ochii cand mana acestuia ii acoperii gura, privind apoi incantat spre multimea ce cadea.
-Uita-te la ei, Hyung: te unge pe suflet?
Chicoti scurt si se indeparta de el, ca sa se apropie de cei doi stapani ai casei ce zaceau pe podea, tusind si chinuindu-se sa se ridice. Se aseza pe vine in fata lor, privindu-i atent.
-Acum 14 ani a-ti omorat doua persoane si a-ti lasat in viata un copil de 5 ani, martor la crima voastra. Imi amintesc foarte bine de voi, parintii mei v-au primit cu bratele deschise in casa lor. De ce...?
Cei doi il priveau de-a dreptul socat pe roscat, de parca ar fi vazut o fantoma. Efectul gazului ii faceau de-acum sa tipe si sa tuseasca sange iar acestia incepuse sa-l implore sa-i crute, spunandu-i chiar si de ce au facut asta: pentru bani. Pe vremea aia ei erau doar modesti pe cand parintii lui aveau sa primeasca o suma uriasa de bani din cauza unei afaceri la care erau parteneri si, dupa ce ei au murit, toti banii le-au revenit lor...
B: Tu erai mic, nu am vrut sa omorat un copil. Am crezut ca vei uita pana acum! Te implor, cruta-ma! Macar pe mine! Nu vreau sa mor inca! Ia-o pe nevasta-mea dar crutami viata!
Ii privea socat, de parca ar fi intrat intr-o transa. Din cauza banilor... Din cauza unor amarati de bani parintii lui au murit... Se ridica imediat de jos, tinandu-si capul aplecat. Bretonul ii acoperea ochii, inima il durea groaznic de parca avea sa se sparga in mii de bucati. Suerinta lui nu avea margini si nici sfarsit acum. Totul...pentru niste bani..
Se indeparta imediat de toti, apropiindu-se de Hyung fara sa-l priveasca.
-Omoara-i pe toti.
Spuse din mers, parasind casa.

Imediat ce pasi afara din casa simti cum disperarea si singuratatea il invaluira. Unde satisfactia unei razbunari, unde era acel gust dulce al victoriei? El nu simtea decat amaraciune si nevoia disperata de a tipa pana cand avea sa se calmeze, de a plange pana cand ochii aveau sa i se usuce. Pentru niste amarati de bani el era complet singur acum, traumatizat pe viata. Pentru niste bani...
-Cu nimic acum. Fa ce vrei pana ce...
Insa nici nu a mai apucat sa isi termine fraza caci a fost nevoit sa se opreasca brusc. Ochii i s-au umplut de lacrimi iar inima i s-a strans dureros in piept. Doar a inceput sa se indeparteze de demon, de oricine care putea sa-l vada intr-o stare atat de patetica. Plangea in hohote chiar daca nu scotea nici un sunet. Era disperat iar disperarea lui era fara magini. Isi vroia inapoi parintii, nu mai vroia sa fie singur, pierdut in intuneric. Vroia sa fie fericit dar ii era imposibil. Totul se invartea cu el, nici macar nu mai putea vedea clar din cauza broboanelor imense de lacrimi. Corpul ii tremura si simtea cum se afunda si mai mult in amar si suferinta. Viata asta era un adevarat Iad, era gelos pe toti cei care puteau fi fericiti in lumea asta, pe toti cei care aveau puterea de-a zambi si a continua sa traiasca.

Nu departe de-acolo era casa lui, tot ce i-a mai ramas de la parintii sai. Reusise cu greu sa intre in aceasta, nici macar nu aprinse luminile ci se duse direct in camera lui de la etaj. Ar fi putut sa spuna ca s-a mai potolit putin pana ce a ajuns aici insa, cand vazu poza parintilor de pe noptiera de langa pat, izbucni iarasi in lacrimi iar genunchii aproape ca l-au lasat. Se apropie de ea si o lua de-acolo, privind-o trist in timp ce stropi de lacrimi patase geamul ce o proteja. O stranse puternic la piept si cazu in genunchi, incepand sa planga zgomotos, asemenea unui copilas. Isi striga parintii sperand ca aveau sa ii raspunda dar era in zadar: mainile singuratatii il imbratisau si mai strans si ii sopteau ca va ramane singur pentru eternitate. Nimeni nu va mai fi langa el niciodata, nimeni care sa-l inteleaga si sa-l protejeze, care sa-l iubeasca indiferent de persoana care a devenit.
Nu putea sa se opreasca din plans, nu putea sa alunge disperarea si suferinta. Era sclavul lor acum si asa avea sa ramana. Strangea acea poza din ce in ce mai puternic la piept crezand ca asa isi va aminti de imbratisarea alor lui, de caldura lor dar, daca nu ar fi fost acea poza, probabil ca le-ar fi uitat si chipul pana acum.

Se lasa imbratisat caci, in clipa de fata, chiar avea nevoie de o imbratisare. Avea nevoie sa se simta aproape de cineva, de caldura specifica a unui corp si de acele doua cuvinte pe care demonul tocmai le-a rostit. Inghiti in sec, incercand din rasputeri sa se calmeze insa nu prea reusea. Lasa poza sa-i cada de la piept si il imbratisa puternic pe tip, ascunzandu-si chipul la pieptul acestuia, fara sa-i pese ca lacrimile lui aveau sa-l ude. Stranse in pumni materialul ce-i acoperea spatele, corpul sau micut tremurandu-i in timp ce lua guri mari de aer printre acele suspine. Poza se sparse, zacand acum pe podea asemenea unei amintiri uitate numai ca el nu avea sa uite niciodata. Mereu avea sa-si aminteasca tot ce s-a intamplat.
-Hyung...Hyung...
Ii mormaia numele tipului printre hohotele de plans, vrand sa se asigure pe sine ca acesta era intr-adevar acolo si ca nu ii juca mintea feste. Parea atat de slab si lipsit de putere in acele clipe, macinat de dor si cuvinte ramase nerostite. Capul ildurea si totul se invartea in jurul sau.

Ochii plini de lacrimi il priveau acum pe tanar. Isi musca buza inferioara ca sa se calmeze, simtind imediat gustul metalic al sangelui. Ii era foarte greu, tot timpul i-a fost si nimeni nu l-a inteles, nimeni nu a fost langa el pana acum. Hyung...chiar daca era demon, el chiar incerca sa-l faca sa se simta mai bine si reusea intr-un fel. Ii stranse si mai mult bluza in pumni, lasandu-l sa-i stearga lacrimile. Ii analiza chipul si fiecare miscare in parte, atingerea lui simtindu-se ca o mangaiere in acele clipe. Nimeni nu l-a mai atins astfel de mult timp si era chiar placut. Se simtea alinat, se simtea bine. Reusise sa se opreasca din plans dar acum capul il durea si mai tare, la fel ca si inima ce i se facuse cat un purice in piept. Isi inchise lent ochii si isi apropie buzele de cele ale tipului, sarutandu-le dulce si fin, fara a aplica presiune asupra acestora. Desi avea 19 ani, acesta era primul lui sarut. I se parea magic si intr-un fel special, era placut iar buzele acestuia erau dulci si catifelate, oferindu-i o senzatie calduroasa. Nu stia ce se intampla cu el in acele momente insa chiar dorise sa faca asta, indiferent de consecinte, indiferent daca era bine sau nu.

Isi tinea ochii inchisi, inima batandu-i puternic in piept cand tanarul ii raspunse la sarut. Se asteptase sa fie respins din prima si totusi, se bucurase ca asta nu se intampla. Isi duse mainile dupa gatul acestuia, lasandu-si corpul intins pe podeaua rece. Degetele sale se juca acum prin parul demonului, strangand usor suvitele rebele doar pentru a-l simti cat mai aproape ca apoi, cand sarutul a luat sfarsit, sa-si deschida ochii si sa-l priveasca pierdut, ametit din cauza acelei fantasme, acelei vraji ce se juca acum cu mintea si sentimele lui. Isi duse tandru o mana pe obrazul demonului, magaindu-l usor, trecandu-si fin varful degetelor peste pielea acestuia.
-Chiar si pentru un demon...pari atat de rece. Si totusi, cred ca ascunzi mai multa singuratate decat mine in spatele acelei masti...
Cunostea deja sentimentul asta si stia ca despre asta trebuia sa fie vorba. Mereu atat de rece si distant dar totusi, ochii lui te intristau si mai mult cand priveai in ei. Isi lipi iarasi buzele de cele ale demonului, sarutandu-le ceva mai cu patima de data asta, mai dulce si mai calduros, agatandu-se de gatul lui doar ca sa-l traga mai aproape.

Isi desprinse buzele ca sa-i faca mai mult loc tanarului, degetele sale coborand pe spatele acestuia. Sarutul il lasa uneori fara aer si totusi nu vroia sa-l opreasca, ii golea complet mintea si totusi nu ii era teama. Tresari usor cand mainile reci ale acestuia ii atinse pielea inferbantata, simtind mii de fiori in intreg trupul. Era prima data cand avea sa faca un astfel de lucru insa, daca insemna sa nu se mai gandeasca la toate problemele lui pentru o scurta perioada de timp, atunci nu ii pasa ce avea sa se intample si cum se va sfarsi totul. Isi strecura mainile sub bluza acestuia, degetele sale explorandu-i intregul spate. Inima continua sa-i bata ca o nebuna in piept insa deja era prea tarziu ca sa se opreasca, deja, gustul dulce al demonului il facuse dependent si mult prea dormic. Opri sarutul pentru o clipa, cat sa-si traga suflarea si sa-i dea jos bluza partenerului sau, privindu-i cu atentie corpul perfect lucrat. Zambi slab, melancolic chiar si il saruta iarasi, trecandu-si unghiile peste abdomenul incordat al demonului, pana ce mana sa a ajuns la nivelul curelei.

Il privi confuz cand acesta la oprit iar acea intrebare nu-l facuse decat sa chicoteasca irnoc. Un demon il intreba asta? O creatura a infernului ce se nascuse din pacat si se hranea cu pacatele altora? Mai nou incepuse sa-i pese de sentimentele unui pusti al carui suflet avea sa-l devoreze la final? Sa fim seriosi...
-Ce conteaza asta? Ca vreau, ca nu vreau, chiar nu are importanta. Doar...fa-ma sa uit de tot pentru cateva clipe... Esti demon, nu? De ce ti-ar pasa de lucrurile astea? Nu ar trebui doar sa profiti?
Nu stia daca avea sau nu sa regrete la final, poate ca nici macar nu ii pasa. Stia ca avea sa simta durere, poate chiar multa insa, daca si durerea avea sa-l faca sa uite, era dispus sa o indure pana la capat. Doar cateva clipe, atata vroia... Doar pentru cateva clipe sa simta pe cineva, sa se simta iubit chiar daca totul era fals. Pana la urma, si amagirea avea partile ei bune, nu? In plus, nu era ca si cum mai avea ceva de pierdut acum. Deja pierduse absolut totul.

Inima i s-a oprit in loc pentru o clipa cand, cuvintele acestuia i-au deranjat auzul. Daca ii era rusine? Da, ii era rusine... Ii era rusine de absolut tot insa, nu avea sa o recunoasca niciodata.
-Nu, deloc.
Minti acesta insa o facu cu un ton plin de siguranta, incercand parca sa se minta pe sine. Isi vanduse sufletul unui demon, omorase o casa plina de oameni iar acum isi oferea corpul neatins de altcineva aceluiasi demon. Deja isi pierduse orice urma de umanitate care i-a mai ramas. Ce mai conta restul, ce mai conta daca ii era rusine sau nu? Devenise o epava ce inca zacea pe fundul unui ocean de disperare si tot ce vroia era ca cineva sa-l faca sa simta ca, in ciuda faptul ca acum era complet singur, inca mai traia si inca mai era capabil sa simta atingerea cuiva. Cuvintele demonului l-au ranit mai mult decat s-a fi asteptat insa, era adevarul pana la urma. Probabil ca, in ochii acestuia, era mai patetic ca niciodata iar in clipa de fata, tocmai isi incuiase si ultima bucatie din inima intr-o cusca a carui cheie o arunca adanc in sufletul sau ca nimeni sa nu o mai gaseasca niciodata.

Il privi rece si fara vre-o expresie anume pe chip când acesta se ridica si puse capăt la tot ceea ce sperase roscatul ca avea sa primească. Nu vroia mila cuiva si nici nu vroia sa fie jucat pe degete de către un demon si totusi, e posibil ca acesta sa-l fi salvat totusi in noaptea asta, sa-l fi oprit din a face o greseala mai mare decât el. Inghiti in sec si ii cuprinse mana fără a spune nici un cuvânt, ca apoi sa se ridice. Trecu pe lângă el fără sa-l privească, fiindu-i prea rusine pentru asta. Un demon ce ii era cu mult superior cu siguranta se distra copios din cauza slăbiciunii sale si a prostiei. Isi dadu hainele jos si ramase doar in boxeri, ascunzandu-si întregul corp sub patura de pe pat, chiar si capul. Stătea cu genunchii stransi la piept de parca ar fi fost un copil înfrigurat, privind in gol. In noaptea asta, după cate s-au întâmplat, cu siguranta nu avea sa doarmă. Nu vroia iarasi cosmaruri asa ca prefera sa rămână treaz si tacut pana ce se va face dimineata.

Linistea era apăsătoare si parca îl tortura. Mirosul tutunului ajunse pana la el si ii aminti de tatăl acestuia- si el obișnuia sa poarte acel miros distinctiv pe care-l ura atât de mult acum însă, nu spuse nimic legat de acest lucru. Nici măcar nu se miscase din loc pentru o clipa, nu vroia adoarmă si sa viseze iarasi urat. Oricum nu se va odihni. Nici măcar nu realiza ca, desi legal era un adult acum, rămase acelasi copil fricos din trecut. Era oarecum ironic venind din partea cuiva care tocmai isi vânduse sufletul, daca stăteau sa te gandesti puțin.
Îl simti pe demon când se intinse lângă el, lasandu-se tras la pieptul acestuia. Isi tinea,mâinile pe el in timp ce îl lasa sa se joace cu propiul par, privind in gol.
-Nu esti chiar atât de demon pe cat pretinzi stiai? Sau ai devenit dadaca pentru copii când mi-am vândut sufletul?
Scoase un sunet ironic din adâncul gatului ca apoi sa-si inchida scurt ochii, însă nu pentru mult timp caci intentia lui nu era sa adoarmă.
-Merci, Hyung...